Jurnalul lui Georgel ( XXV ) – 25.09.2020

Și azi noapte am visat ceva, așa și așa. Se făcea că mi-am mutat biroul în Piața Sfatului, unde e acum muzeul ăla gol de exponate hahahahaha, că muzee ne trebuie nouă. Și am amenajat așa frumos la etaj, și aveam o machetă frumoasă, la scară, cum am văzut eu la televizor că avea Ceaușescu când mergea în vizite de lucru. și cum mă uitam eu pe macheta aia, așa ca să mai văd pe unde mai fac eu una-alta, pe unde mai vine un cartier de vile, un mall, un giratoriu, ceva, hopa apare unul și zice că îl cheamă ca pe strada aia, Michael Weiss, și că să nu mă sperii, că e spirit trimis în delegație de consiliul juzilor Brașovului din cer, unde sunt toți primarii și juzii care au decedat. Și eu oricum aveam chef de un pic de scandal, că nu-mi ieșea o intersecție prin Steagu, trebuia să dărâm vreo 2 blocuri. Și zice ăla că domnule primar, că observăm cu îngrijorare din cer de unde suntem noi în consiliu că orașul nu e pe cele mai pricepute mâini, și că se cam plânge lumea, că ce a fost Brașovul și ce a ajuns, că nu știu ce. Eu tăceam, îl lăsam așa la sanchi să aud ce spune, ca să am de ce să mă iau de el. Și zic io, auzi măi Fantomas Delegatul, dar de ce prin Brașov pe aici nu prea aveau voie românii acum 100 de ani, numai sași și unguri aveau casă în cetate. Aud? Și zice Fantomas că așa erau vremurile, că administrație, că nu-știu-ce, dar oamenii se înțelegeau, era bine, se trăia bine, și s-a trăit bine și după al doilea război mondial, până a început Ceaușescu să aducă oameni din Moldova, să-i bage în producție la Steagu Roșu, la Tractoru. Daaaa, auzi băi abur pârlit, păi unde era Brașovul după război, îți spun eu că știu, n-avea suta de mii de locuitori, era cât Făgărașul acum, vai de curul lui, noroc că am venit noi, clasa muncitoare de la sate, să dezvoltăm Brașovul, să-l facem oraș mare de peste trei sute de mii de locuitori. Așa și? Nu ți se pare normal ca acum noi să fim la conducere? Voi unde ați plecat? Acum hai pa, ăsta e orașul meu, fac ce vreau eu aici. Voi ați fost odată, gata s-a terminat, acum avem progres, telefoane, internet, mașini, veniți voi să îmi spuneți mie ce să fac. Cui nu-i convine să plece acolo unde vrea și unde îi place! Ce, eu am avut cultură la mine la țară la Buruienești? Mai dădea ăștia un film la Căminul Cultural cu Raj Kapour, mai băga o seară dansantă. Gata, era suficient! Sport? Ce sport aveam eu la mine la țară? Alergatul gâștei pe șanț, și ciordit la mere viteză. Vrei sport, te uiți al televizor hahahaha. Asfalt? Numai când mergeam la oraș. Mă puneam ușor jos și pupam asfaltul, ce drag îmi era mie asfaltul. Și când am văzut primul sens giratoriu, am rămas crăcănat de uimire. De atunci visam să fac sensuri giratorii. Cu multe panseluțe, panseluțe peste panseluțe ca să fie frumos! Asta e pohta ce am pohtit-o io! Hai marș d-aici că chem să te exorcizeze! Hahahahaha.

Și după aia se făcea în vis că sunt la Biserica Neagră și că stăteam să mă rog să ies cu rezultat bun duminică, să crăpe pipota în toți dușmanii. Și eu știu doar aia cu înger, îngerașul meu. Și când am ajuns eu la faza cu eu sunt slab, tu fă-mă tare, am zis din greșeală, mi-e sete, vreau una tare. Și hopa a apărut un îngeraș cu un pahar de Lagavulin din ăla bun cu gheață. Zic io, băăăăăi , ce chestie, e ca în bancurile cu peștișorul de aur. Și m-am trezit bine dispus că am băut restul sticlei în somn cu îngerașul de la Biserica Neagră, să-i dea Dumnezeu sănătate, că și lui ăla i-am dat prosteală că zicea că are drept de vot și pune ștampila pe mine. Ce mai,  sunt o forță, am putere mare de tot, de dă ăia din rai de băut și stă de vorbă cu mine, am oameni, am tot ce am nevoie ca să fiu un performer! Gura îmi merge, mintea îmi merge, și toate ăstea pentru mine, pentru orgoliul meu. Restul sunt niște proști, niște neadaptați hahahahaha, n-o știu pe combinație și șmecherie. Sunt la vârful lanțului trofic! Sunt un lider înnăscut și mascul alfa! Restul e o poveste de adormit copii!

M-am dus la birou, una-alta, când mă uit la telefon, mă suna Adiță Cejeu să mergem în campanie că mai sunt două zile, și stau gușterii nehipnotizați pe străzi, și că vor să mă vadă, să pună mâna pe mine că sunt omul providenței. Gataaaaa, praf fac concurența, eu sun Brașov, și Brașovul sunt io!

Și cum mergeam eu relaxat pe înserat cu mașina acasă că deja era noapte, hopa, ce văd io în Piața Uniri. Gușterime de la alt partid, chibiți, stătea ei la o bere și mă vorbea pe mine de rău. Era și unul-altul de la presă, căscau gura unii la ceilalți. Zic io, stai așa, ia să mă duc eu la ei, sanchi, mă fac că mă plimb, ca să le iau io pulsul, să văd în ce ape se scaldă, cine ce mai zice. Și mă bag eu așa cu tupeu între ei, ei mă ia cu să trăiți domn primar, ce onoare, ce mai faceți, la care unu de l-am crescut la sân și care m-a trădat, de s-a dus cu brăneanu de Ialomițianu pe liste la ALDE că i-a promis ăla că îl face om, strigă la un boschetar care se odihnea activ pe o bancă, băăăă, scoală bă de pe bancă că are domn primar nevoie să se culce acolo băăăă, gata i-am făcut culcuș de după alegeri. Hait, ce să o fac pe surdu, că n-am auzit, că eram între ei, m-a făcut ăsta de m-a nenorocit acuma de alegeri. Nici urât nu m-am mai uitat, că ăștia a rămas și ei toți interziși, mai puțin șerpălău ăsta de Ceaka de l-am crescut la ușa partidului ca pe copilul meu, i-am dat de o pâine să ducă acasă. Da, așa e în campanie, curge ură multă pe străzi, se înjunghie frate cu frate, dar pe ăsta, un golan fără valoare, ultimul om, de l-am luat io cu mâna mea de pe stradă, ei bine pe ăsta nu-l uit. Te-n cur pe mă-ta, mă boschetărești tu pe mine de față cu alții? Ai uitat tu când erai la loc călduț și îți era bine? Muritor de foame o să ajungi, pe străzi, să te rogi de lume pentru un chiștoc de țigară și o gură de apă! Chiar așa am ajuns, io ți-am dat o pâine să mănânci la partid, te-am educat, te-am luat pe lângă mine ca pe copilul meu să te învăț cum e treaba cu viața, ți-am arătat viitorul, și ce faci, îți bați joc de mine de față cu toți golanii, boschetarii și fomiști. N-au ăștia nici o valoare în fața mea. Marș măăăă, când o să faceți voi cinci la sută din ce am făcut eu la viața mea, să-mi dați beep pe fix la primărie, până una-alta stați și beliți ochii la bec, sărăkiilor cu gură care sunteți. Hai pa!

Și îmi dau eu seama că îmi era poftă de pere, că văzusem eu niște pere la un copil în mână, mânca cu poftă, dar de unde să iau io pere la ora asta că e târziu? Și-mi amintesc că e un păr în curte la Gazeta Brașovului TV, de îi zic ăștia părul mâței, că ăștia de boi ce sunt au îngropat o mâță moartă din asta de casă acolo și au planta un păr peste ea, și râd ca proștii când își amintesc, cică au perele păr de mâță în ele. Hăhăhăhăhă. Și zic io, stai așa, că ăștia sunt în emisiune, se dă Șovăială pe internet cu prostul ăla de Vâju barbă cheală, ăștilalți stau la emisie, câinii sunt legați, și eu mă simt sprinten ca la 20 de ani. Și hopa sar pe transformator, de acolo pe gard, mă pun eu ciuci pe vine, iau vreo 3-4 pere, și când dau să sar înapoi pe transformator, îmi dau seama că se auzea din studio cum vorbea oamenii ăștia. Și zic io, ia să stau pe gard aici să mă ospătez cu pere, și să ascult eu ce mai zice dușmanul ăla de Șovăială cu boul ăla de Vâju barbă cheală. Băăăăăiii nene, băgau ăștia niște nasoale de ajungeau perele țopăind la mine în burtă, că mă luaseră iară nervii la stomac. Băăăăăi, ia să vă fac eu una de n-ați văzut-o cum vine, așa din experiența mea de om primar, oameni vă fac, să râdă lumea de voi. Și pun eu mâna pe telefon și sun la Electrica, am eu un om de încredere acolo, m-am ajutat mult cu el, și zic, ia taie mă curentu aici la studio repede, că bagă în ei ăștia lopeți cu rahat și de când ascult mi-a crescut tensiunea, nu se mai digeră para aia cum trebuie în mațe, stă și nu se digeră, face gaze. Și stau eu așa, mă uit la ceas, mai mănânc o pară din asta cu păr de mâță în ea hahahaha, mă pun de mai culeg câteva pere să le dau mâine la copilași pe stradă, și le zic sanchi că sunt de la mine din curte, și hopa, când mâncau ăștia rahat mai abitir, beznă la studio. Na mă, prostovanilor care sunteți voi niște prostovani, așa se face treabă. Vă puneți voi cu mine, aveți voi valoare în voi să vorbiți voi de mine. Hai pa, să vorbiți la lumânare! Și am sărit gardul și am plecat.

Hai pa, că numai mâine nu-i poimâine și trebuie să fiu odihnit că trebuie să prostesc bine gușterimea ca să mă fac primar încă 4 ani!

 

Jorhe de Buruienesco

#InfomatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

( Text publicat pe site-ul infobrasov.net )

Leave a Reply

Your email address will not be published.