Cap. IV – Circulara internă de la partid

Din nou am avut un vis din acela foarte ciudat. Se făcea că era noapte și eram în primărie cu toți membrii USR Brașov, apăram primăria de zombie, exact ca în ” The Walking Dead”. Și eram baricadați cu saci din nisip pe la porți, scânduri la geamuri, și zombie tot veneau hoarde, hoarde, dar spre deosebire de zombie adevărați, ăștia și spuneau lucruri. Spuneau că sunt foști angajați din primărie de pe vremea lui Scripcaru care a au fost concediați de către noua administrație pentru că nu făceau fața noilor cerințe. Și ei, împreună cu familiile lor s-au transformat în zombie, și sunt coordonați direct de către Scripcaru care are misiune să recucerească primăria. Și noi eram înarmați cu arme din plastic cu săgeți cu ventuze, trebuia să tragem în capul atacatorilor, că numai așa erau anihilați. Și de tras, cine să tragă că nu era nici unul dintre noi cu stagiu militar, mă mir că nu ne-am împușcat între noi cu săgețile ălea din plastic. Și atunci a venit Hossu cu o idee, cică să incendiem cultura de iarbă pe care am mutat-o de la sediu partidului la primărie, pentru că era spațiu mai mare, și de la fum, cine știe, poate îi afectează și reușim să fugim. Ceea ce am și făcut! Când s-a lăsat un fum gros în jurul primăriei, în cinci minute toți zombie erau sparți, începuseră să cânte și să danseze. Au venit și televiziunile, a apărut pe Pro TV și Antena 1 la știri că în Brașov se protestează inedit cu muzică și dans pe străzi, și oameni costumați în zombie. Aia de la Digi 24 erau așa de sparți că s-au urcat pe carul de reportaj și au dat drumul la muzică. Tare ciudat visul, noroc că m-am trezit și m-am dus la bucătărie să beau un pahar cu apă și să iau un downer. Când m-am uitat pe geam, am văzut că în fața casei era aceași mașină cu motorul pornit, și pe locul șoferului stătea Scripcaru dormind cu punga de material reciclabil de la supermarket la piept. N-am mai rezistat, am deschis fereastra și i-am bătut în geamul mașinii până s-a trezit. Într-un final a lăsat geamul jos și l-am întrebat dacă e bine, Scripcaru a dat din cap, și l-am întrebat dacă vrea ceva, îi fac un ceai, îi dau niște prăjitură, că făcuse niște negrese Cami. N-a zis nimic, a dat din cap, și a zis că vreau un pahar cu lapte dacă am, că suferă de stomac, nu poate să bea ceai fierbinte. I-am pus un pahar cu lapte, i-am dat și două negrese, i-am urat noapte bună, am închis geamul și m-am dus să mă culc. N-am putut să nu remarc ce față avea cu paharul de lapte în mână și cu farfuria cu prăjituri în poală. Săracul om, cred că l-a dat nevasta afară din casă de când a rămas șomer, mai bine îi dau niște bani să mergă să doarmă la hotel decât să mă picheteze pe mine. Și oricum sper că în pungă nu e milionul ăla de euro de vroia să mi-l dea așa cum am visat. Că doar acum nu o să-l iau în gazdă!

    Dimineața când am ajuns în primărie, am observat că îmi venise un e-mail pe adresa internă de la partid. În e-mail scria că începând de astăzi, partidul retrage sprijinul politic persoanelor care nu sunt gay sau măcar bisexuale. Și chestiile ăstea trebuiau demonstrate cu filmulețe explicite, nu cu martori. Chiar se insituise o comisie prezidată de președintele partidului, și aveam termen o săptămână ca cei aleși la Brașov să trimită fișierele video pe server-ul partidului. Mă gâdesc cum să mai organizez și chestia asta după ce că am atâtea pe cap. Dacă este ordin de la partid, se respectă, nu se discută.

    Până la ora prânzului am citit majoritatea documentelor ce trebuiau semnate astăzi. Norocul meu că am ajutor de specialitate de la partid, că nu m-aș fi descurcat în veci. Îmi este foarte teamă să semnez pentru că sunt conștient că Scripcaru a lăsat cu siguranță capcane prin acte. Cum e și contractul ăla cu concesionarea locurilor de parcare pe zece ani. Norocul nostru că nu a stabilit și tarifele. Nu zic că ar fi un contract rău, dar trebuie trecut printr-un proces de auditare, cum să dai așa o concesiune pe timp de zece ani unei firme, e vorba de bani mulți la mijloc, încasări consistente pentru bugetul orașului.

    la prânz am convocat un scurt meeting cu șefii de servicii, pentru că am pregătit o serie de task-uri pentru ei, ca să îmi dau seama cum se cuatintifică work efficiency ca mai apoi să reușesc să fac o formulă de lucru pe care să o implementez. Și eram curios să văd și pe partea de human resources cum stăm, sunt acoperite toate job-urile. Am vrut să aflu și ce software se folosește pentru roadmaps documents, și să văd dacă acesta are timing pe vreun server pe care-l pot accesa. M-am trezit vorbind în engleză, și vedeam fețele șefilor de servicii din ce în ce mai lungite. Atunci m-am oprit și am întrebat în românește dacă arhiva de documente este în format fizic sau în format digital. Când am primit răspunsul că este în format fizic, mi-am dat seama că suntem cu cel puțin zece ani în urmă față de orice sistem de admistrație publică dintr-o țară civilizată. Acolo ai orice document emis vreodată de entitatea respectivă la maxim zece click-uri distanță. Am întrebat dacă am nevoie de un document din arhivă, în cât timp pot să-l am fizic ca să-l studiez. Ok, nimeni nu și-a pus problema asta vreodată. În regulă, am primit răspunsurile, the meeting is finished. Mă așteptam ca nici una dintre soluțiile moderne, inclusiv de tracking să nu fie implementat, dar m-am gândit că probabil cineva s-a gândit vreodată prin primărie să eficientizeze circuitul documentelor, să creeze niște templates, să implementeze niște politici clare. Asta este administrația locală în România!

    După meeting m-am sințit un pic dizzy m-am dus până la WC să bag un upper și să-mi pun picături de ochi, după care m-am întors mi-am pus niște muzică de meditație de 222 Hz și timer-ul de la telefon exact la 9 minute. Chiar am nevoie de chestiile ăstea! Stând așa în meditație, mi-am amintit de circulara internă de la partid, și cum va trebui să acționez și a mai intrat și secretara peste mine în birou zicând că e un individ care insistă să vorbească acum cu mine la telefonul fix și că tot repetă obesiv parola ” Iarna nu-i ca vara!” Clar, azi nu pot medita, și răspund la telefon. Spre surprinderea mea, la celălalt capăt al firului era domnul Traian Băsescu, într-o stare, cred eu avansată de ebrietate, și tot spunea, citez ” Bă, tu cine p.la mea ești, dă-mi-l pe Georgel la telefon”. i-am explicat că sunt noul primar, și că să-l sune pe mobil pe domnul Scripcaru, la care el spunea, citez ” care mobil în p.la mea că mi-am pierdut telefonul la șpriț azi noapte și sun de pe telefonul unui SPP-ist de la Cotroceni, că la cât de rangă eram, am crezut că sunt tot președinte și taxiul m-a adus aici”. I-am transmis politicos numărul domnului Scripcaru, și la final când mi-am luat la revedere, Traian Băsescu a spus ” bă, te văd așa mai politicos, mai spălat, auzi, hai că-i caut bărbat lui fie-mea aia mică, hai că fac nuntă mare și dau un dar generos de tot la nuntă, numai scapă-mă de ea că iară visează să fie la parlament. Îi mai faci tu doi, trei copii, te descurci tu. Hai că te scot la un uischean din ăla bun când dau pe acolo hăhăhă, ca să te aud cum îmi spui tata socru, dă-te dracu` că ești simpatic”. A închis, n-am apucat să mai spun nimic. Bine măcar că i-am fost de ajutor cu numărul ăla de telefon. 

     Simt că este o atmoferă ciudată în instituția asta, cu siguranță o voi rezolva cât de curând, chiar avem nevoie să intrăm pe un curs lucrativ normal.

    Mă duc să mai caut niște contracte că am nevoie să clarific niște lucruri.

 

Alien

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

( Text publicat pe site-ul infobrasov.net )

Leave a Reply

Your email address will not be published.