Așa de mult îmi place când mă trezesc dimineața de ziua mea, mai ales că astăzi am făcut tot 35 de ani. Hăhăhă, a douăzecea oară. Singurul lucru pentru care îmi pare rău e că îmbătrânesc, în rest sunt bine, sănătos, mulțumesc de întrebare. Doar că mă îngrijorează niște lucruri dar le spun mai încolo.
Am citit pe nerăsuflate ce am scris acum un an în jurnalul meu, și cât de îngrijorat eram de slugoii care m-au trădat să nu mai fiu primar, și cum prevesteam io că dacă vine Coliban cu haștagiștii la primărie se duce totul dracului. Ia și citește aici – https://bit.ly/3DKbH5X.
Și dracului s-a dus totul. Așa a fost să fie, că la trădători le-a fost frică de mine, și de ce bine conduceam io Brașovul, și acuma e pe mâna lui Coliban care face numai tâmpenii de prost ce e.
Asta e, nu v-a mai plăcut cu mine încă o tură la primărie și făceam treabă bună pentru toată lumea, acuma stați la șanț cu prostovetele ăsta de trotinetist care nici nu știe pe unde e intrarea în primărie. Parcă-l și văd cum bâjbâie ca prostu` pe holuri pe la primărie de prost ce e.
Și a început să sune telefoanele, să se gudure slugile pe care le-am crescut la sân cu bani de la buget. Și să se miorlăie la mine că ce bine era când eram io primar și tata lor, și ce unse mergeau treburile, și io îi înjuram în gând, că acuma io am probleme mari și ăștia a rămas cu banii. Nu intru în detalii că dacă vine mascații lui Godină peste mine și găsește jurnalul, iară dau cu subsemnatul până uit să scriu, că ăștia de la DNA, băieții mei, nu prea știe semantică, sintaxă și vorbele cu mai multe înțelesuri. Ei dacă citesc o foaie de hârtie, gata hopa, te-a și încadrat la infracțiune, că n-are simț artistic ca mine, și crede tot ce citește. Și nu e cazul.
Dar hai să spun ce necazuri mari am io zilele ăstea. Că nu mai sunt primar, asta e, vedem cum facem și vin tare pe turnantă în 2024 și le iau caimacul. Independent le iau primăria de sub cur la haștagiși. Oricum Coliban e la primul și ultimul mandat, se știe, și dacă merge așa de-a bușilea ca prostu`, nu că nu-l apucă pe al doilea, cred că nici pe ăsta nu-l termină. Ori bagă demisia că n-o să mai poată face treaba, ori îi facem figura Ghișe de dă toată ziua ca prostul din buze că are mâinile legate și nu poate să facă nimic, ori îl saltă băieții mei de la DNA că pune botul la vreo cheie meșteșugită de i-o fac io sau altul, că chiar dacă primarul s-a schimbat, leprele a rămas aceleași. Uitați-vă bine la mine când vă zic io asta! Luați și notați pe hârtie cu litere majuscule, adică mari! Lepra nu se schimbă și nu dispare. E acolo la colțul primăriei, stă și se gândește cum să facă bine pentru el și rău la altul. Că de aia e lepra, lepră între oameni. Numai că io am miros pentru lepre, și știam să le cântăresc. Ăsta, Coliban, se duce ca toporul la fund. De aia nu iese el din birou la primărie și trimite consilierii, că îi e frică. Io am început să cred că ăsta nici haine nu are pe acasă. Toată ziua e încălțat în adidașii ăia care are N sau Z pe ei. Ăia așa maronii-căcănii. Și N de la ce vine? De la ColibaN ? Și mai are și niște pantaloni obosiți, tot așa, maronii-căcănii, gata crăcănați. Bă, ăsta ori are mai multe perechi aceeași culoare, la fel de obosiți toți, ori îi poartă toată săptămâna și îi spală în uichend. Nu știu io când e ziua lui să-i fac cadou o pereche de nădragi și niște adidași adevărați.
Și problemele care le-am io, în altă ordine de idei, sunt două la număr. Prima e că într-unul dintre dosare, cică vrea instanța să-mi dea câțiva ani cu executare. M-a sunat, nu spun io cine, băieții ăia de treceau pe la mine să ia una alta, și mi-a spus cu îngrijorare în suflet să mă pregătesc de vremuri grele, că vrea ăștia să mă știe la loc ascuns vreo patru ani și ceva. Că am dușmani mari și acuma au putere mare și instanța vrea să îmi dea ani grei de tot pentru procesul ăla cu CET-ul. Am dat io vreo două-trei telefoane să mă interesez dacă pățesc necazul ăsta, și să vedem dacă rezolv ceva. Că dacă se întâmplă, Doamne ferește, și mă ia ăștia să mă țină ascuns ca pe Dragnea, priponit între patru pereți, ei bine, io atuncea dau drumul la guriță și nu o să fie moale pentru mulți. Doar atâta am spus, atenție mare, nu vă jucați cu mine că unul e George pe lumea asta și e băiat deștept, știe multe. Atenție mare, dacă mă duc pe copcă, vă iau cu mine. Când e vorba de libertatea mea, n-am mama și n-am tată. S-a înțeles! Leprelor și otrepelor! Să vă intre bine în cap că numai unul e Georgel pe lumea asta, și dacă se întâmplă ceva nasol cu mine, draci vă găsesc pe toți! În fața mea a stat drepți jumătate din guvern cu prim ministru în frunte. Să se știe ce putere am io!
Al doilea necaz mare pe care îl am io, e că nu mă mai ascultă partidul deloc, și că oamenii mei pe care i-am pus io bine acolo unde trebuie îi dă ăștia afară ca pe măselele stricate. Și ăia pe care nu-i dă afară, se face că nu mă mai cunosc, nu mai răspunde la telefoane.
Băăă fomiștilor, v-am strâns de pe stradă că n-aveați de o ciorbă la copii, veneați în genunchi să îmi pupați mâna, că erați rupți de foame pe la colț de stradă, cerșetorilor, acuma v-ați dat ci ăștia și ați uitat de unde ați plecat. Bă nenorociților, trădătorilor, acum v-ați dat cu ăștia?
Dar n-are nimic. Azi e ziua mea, merg cu băieții mei ăia buni să le dau un Lagavulin la separeu, să mai povestim din amintiri ce bine era când eram io primar și era tot orașul la picioarele mele, prinț și jude de Brașov eram.
Să crape dușmanii mei care mă vor la greu când povestesc cum veneau toți miniștri anul trecut la Brașov, cu Orban cu tot. Veneau la mine cu temenele!
Promit io solemn de ziua mea că lucrurile nu rămân așa.
Hai La Mulți Ani mie!
Jorhe de Buruienesco
#InformatiaBrasovului
informatiabrasovului.ro
* ATENȚIE ! Acest text este un pamflet și/sau ficțiune și va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări reale este pur întâmplătoare.
** PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative.
*** SATIRA este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparență absurdă.
**** FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.