Jurnal de fost primar ( VI ) – A venit Moș Crăciun pe la mine

Stăteam io așa liniștit și mă uitam la televizor în seara de ajun, aveam și niște Lagavulin primit de la băieții mei. Și mă uitam io la filmul ăla cu Homălăn, cu copilul ăla de a rămas el singur pe acasă, pe la hoteluri, mare șmecherie cum îi învârtea el pe toți de se scotea. Bravo lui, băiat inteligent pentru vârsta lui. Numai bun de primar, praf i-ar face pe toți.

Și cum stăteam io așa liniștit și mă uitam la film și mai gustam câte o guriță de Lagavulin, ca de sărbători, și mă mai gândeam la prostovetele ăla de Coliban cum mi-a făcut primăria praf și pulbere într-un an, mă tot fura somnul. Și mă mai ridicam io de pe fotoliu, mai dădeam mai tare televizorul, mai aruncam o privire la brad, mai luam o guriță de Lagavulin. Mă gândeam că îl aștept pe Moș Crăciun, că i-am scris o scrisorică, ce să-mi aducă el mie de Crăciun și să îmi lase sub brad.

Și tot mai ațipeam, și mă mai trezeam, copilul ăla tot fuge de tâlharii ăia pe la televizor, și mai luam o guriță de Lagavulin, mă mai uitam la brad. Dar Moșul nimic, nimic. Bine, io știu că până la S sunt mai mulți la catalog, și dacă se oprește pe la fiecare să mai bea o gură de vin, și să mai asculte o poezie, abia dimineață ajunge și la mine. Dar io sunt pregătit, îi dau un Lagavulin și oricum pică răpus că a băut toată noaptea pe la toți copii, și nu mai trebuie să-i spun poezie, stau și îi cotrobăi prin sac.

Și hop, apare Moșul, nici nu l-am văzut când a intrat. S-a pus el lângă brad, frumos, cu barba albă, a pus sacul jos și a zis „ Bună seara măi Georgele, ia să vedem noi care e situația, dacă ai fost tu cuminte!”. Și m-am dus și io la el și am bânguit ceva cu dragă Moșule, vrei un whiskey din ăsta „ citit”, nu pentru toată fraierimea? Ăsta, nu și nu, că el nu bea că are treabă, că să-i spun o poezie, să-i spun dacă am fost cuminte. „ Bă Moșule, nu ajungi tu la mine cu din astea, că io sunt om bătrân și știu eu care e vrăjeala, ia bagă tu mâna în sac și dă cadou la băiatu’”. Și zice Moșul că ce cadou vreau eu de Moș Crăciun, și zic io că ce bă Moșule tu te faci că nu știi, n-ai citit scrisoare. „ Vreau să fiu primar din nou la mine în oraș, nu vezi ce nenorociri face Coliban, zici că-i scăpat de la dilimandroși, nu-l oprește nimeni. Numai rele face!”. Și Moșul nimic și nimic, cică să stau la el în brațe și să-i zic la ureche o poezie, că de ce vreau eu înapoi la primărie, că e mai bine așa, că să mă mai odihnesc și eu, că îmi ajunge. Dar io nu și nu, bă Moșule, fă pe dracu în patru și eu vreau la primărie. „ Uite aici, îți dau și zece mii de euro, ce zece mii, uite suta de mii de la mine, fă cumva să mă ajuți, că n-am somn noaptea, mă trezesc plângând și dimineața nu am la ce servici să mă duc, râde lumea de mine pe stradă”. Și Moșul nimic, că de ce nu-i las pe alții, că oricum vin alegeri peste 3 ani, că să încerc atunci. Păi ce să încerc bă Moșule, ‘tuți barba aia în cwr pe mă-ta, tu  nu înțelegi că ăștia s-au înțeles ca să n-am io loc. PSD-ul îl pune pe băiatul ăla cărunt cu ochelari, pe Pătrașcu să candideze și PNL-ul pe băiatul ăla cu ochelari, pe Sebi, și ăștia nu mă pun pe mine? Păi cine vrei tu să fie primar în orașul ăsta? Că mă ajută imediat Dumnezeu și sunt curat lacrimă cu procesele mele, nu vezi că n-au găsit ăștia nimic ca să mă înghesuie, dar io îmbătrânesc în 3 ani și nu mai are cine să mă voteze, că mă duc și candidez independent, 70 la sută fac fără să mă ridic de pe scaun, dar trece vremea, și io vreau acum. Și zic io „Nu știu cum fac băi Moșule, ia suta de mii de aici și du-te, dar după sărbători eu mă duc la Primărie, să fiu primar, gata! Ai înțeles? Că oamenii mă vor să fiu la Primărie, numai tu te dai în bărci. Ia stai tu așa, bă, tu ești Moșul sau te-au trimis ăștia la mine să-ți bați joc de mine”.

Și hop sar și-l prind de barbă, că am mai pățit io din ăstea, vorbeam cu unul și când mă uitam la el ba era Coliban, ba era să-i ia dracu. Și îmi dă Moșul peste mâini, cade pe spate, dărâmă bradul, io nu și nu, călare pe el. Care ăști tu băăă , Moșule de ajungi la mine noaptea să-ți bați joc de mine. Și eu îl trăgeam de barbă, el se ținea cu mâinile de ea, eu vedeam că nu e barba lui. Și ne-am tăvălit noi bine pe jos, și i-am smuls barba, dar când să văd cine e, s-a ascuns după bradul răsturnat. Și striga, că bă Georgele stai naibii potolit că nu așa te porți cu Moș Crăciun, unde s-a mai pomenit așa ceva să ia Moșul bătaie în noaptea de ajun? Bă, tu nu vii la mine cu falsuri și cu ăstea, că io sunt iute la nervi de când nu mai sunt primar. Și pun eu mâna pe vătrai, și îi îndrept două pe spate de am simțit cum iese sufletul din el. Și pun mâna pe sac, îl desfac la gură, îl întorc și deșert tot peste el, așa înghesuit după brad cum era întins pe jos, și zic, bă, te joc în picioare aici pe jos lângă brad. Când mă uit, în sac avea numai euro. Ploua cu euro. Bancnote de 100 și de 200 de euro. Țuști pe Moș, să văd cine dracu’ e, că nu-i curată treaba, ăsta umblă cu sai de euro după el. Când mă uit, să îmi stea ceasul. Era Dragnea Pușcăriașul. Hai că mă așteptam să fie oricine, dar Dragnea? „Aoleu Liviule”, zic io, în timp ce-l puneam pe un scaun, ”dar ce naiba cauți tu pe la mine de te dai Moș Crăciun”. Și Liviu era cu lacrimi în ochi, niciodată nu l-am văzut așa. Și zice că „ bă Georgele, tu nu vezi ce am ajuns? Am făcut și pușcărie, am pierdut partidul, m-a lăsat și aia mică, s-a dus să se reguleze în vecini, acum am venit la tine și mă măsori cu vătraiul pe spate? Că io venisem să ne înțelegem, bă Georgele, că și tu, ca mine, nu mai avem nimic, io în plus am făcut și pârnaie și m-a lăsat și femeia. Păi nu ne asociem noi doi, amândoi, să le arătăm la ăștia că nu e cum vor ei, e cum vrem noi? Păi nu vii tu la mine la partid, să te fac vice și să te pun primar la Brașov? Uite, am venit și cu bani la mine, să ne înțelegem ca de la om la om, că caractere așa mari e greu de găsit?”.

M-am lăsat moale pe scaun. La asta nu mă așteptam. Io am zis că e Ialomițianu, sau Orban, hai cel mult Băsescu, dar Dragnea? Că ăsta vrea partid naționalist, cu patrioți, cu din ăstea. Și naiba să-i ia dacă n-au acum dreptate.

Și am tresărit prin somn. Scăpasem paharul cu Lagavulin pe jos. Mă uit la brad, la locul lui, mă uit sub brad, nimic, mă uit la televizor, Kevin tot se fugărea cu ăia. Mă uit la telefon, un mesaj. „ Sărbători fericite! Liviu Dragnea”.

Taci că-i bine!

 

Jorhe de Buruienesco

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

 

* ATENȚIE ! Acest text este un pamflet și/sau ficțiune și va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări reale este pur întâmplătoare.

** PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative.

*** SATIRA este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparență absurdă. 

**** FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

Leave a Reply

Your email address will not be published.