Avem nevoie de naționalism isteric?

Depinde cum vrem să ne dezvoltăm ca popor. Eventual să apucăm înainte de globalizare să ajungem și națiune.

Diferența dintre un popor și o națiune aparent nu e mare. Un poporul devine națiune când zbaterile din interiorul lui ajung la un numitor comun majoritatea cetățenilor ajungând să se comporte social și politic matur. Să aibe conștiința celui din proximitatea lui. Cu alte cuvinte, să adere la un status comun, să dovedească echilibru emoțional și să se angajeze individual să dezvolte și să reprezinte ideea de națiune. Și la pachet vine și o suită de marketing țintit bine ( propagandă ) pentru dezvoltarea și emanciparea individuală în spiritul național. Asta din partea guvernului. Sau cam ce a încercat Ceaușescu prin film, TV, piese de teatru. E suficient să ai două generații sub un tir concentrat, și să-i dai niște idoli-eroi-poeți ca să ajungi din stadiul de populație, în stadiul de națiune.

Suntem patrioți? Da, suntem patrioți. În integralitatea noastră, la această întrebare răspunsul este afirmativ. Cu alte cuvinte, ne iubim țara.

Până acum am demonstrat două chestii.Că suntem popor, și că suntem patrioți.

Calea spre națiune, în schimb, nu o avem. Nu o mai avem. Valorile noastre comune s-au amestecat cu aspirații de altă sorginte. Date de conduceri ale statelor care ne cunosc mai bine și mai profund decât ne cunoaștem noi.

Naționalism! Sună bine ca fiind o ideologie care creează și susține o națiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni, numit generic popor sau populație. Naționalismul nostru, particular, pleacă de la rădăcini istorice, pe de o parte, și se amestecă cu tradițiile. Practic cu limba comună din areal țării și credința ortodoxă. Dar naționalismul la noi mai are o caracteristică. Aceea de ați urâ dușmanul! Cu patos.

Practic dacă patriotismul înseamnă să-ți iubești țara, naționalismul însumează patriotismul și ura față de dușmanii ei.

Să vedem cum stăm noi cu naționalismul. Păi înainte de al doilea război mondial, a apărut o mișcare cu o propagandă bine pusă la punct. Garda de Fier. Care promova românismul și naționalismul. Și care venea să se încadreze trendul european al mișcărilor de extremă dreaptă. Toate statele civilizate trăiau o criză profundă, prima criză cu adevărat mondială, și încercau să se recupereze din aceasta. Și elitele la acel moment au văzut ca fiind oportună o orientare a populațiilor spre ele, spre interiorul profund al lor. Mișcările politice de acest gen, de extremă dreaptă aveau nevoie de un dușman ideologic. Dacă se poate, un dușman pe criterii rasiste, care să arate cine suge cu adevărat sângele popoarelor. În Germania Nazistă, acesta a fost evreul. El a fost declarat dușmanul național. La noi în țară, mișcarea a fost confiscată de către dictatura lui Carol I, a și guvernat după abdicarea acestuia, dar în scurt timp a fost scoasă în afara legii. Istoria confirmă că a fost o ideologie de masă care s-a răspândit foarte repede.

Istoria postdecembristă ne arată o revigorare a mișcărilor naționaliste. Fie prin partidul România Mare, fie prin Vatra Românească. Fie mai nou prin fracțiunile Noua Dreaptă sau Frățiile Ortodoxe. Sau partidul AUR. Nu intru în detalii, risc să devin plictisitor.

În schimb aici povestea devine interesantă. Pentru că dacă acum câțiva ani, nu mulți, mișcările naționaliste avea ca țintă Ungaria și populația română de etnie maghiară, indicând faptul că aceștia cumpără Ardealul bucățică cu bucățică, și că au trupe paramilitare care fac antrenamente prin tabele de pe teritoriul României, isterizându-se la umbra Trianonului pentru virtuala pierdere a Ardealului, acum dușmanul e Bruxelles-ul.

Ceea ce mă face să mă întreb cine conduce din umbră din punct de vedere ideologic și financiar aceste mișcări. Care cuprind mase întregi de conspiraționiști antivaccin, ultrași ortodocși, eurosceptici, daci liberi, suveraniști.

În altă ordine de idei, dar fără a părăsi discuția, Rusia lui Putin are în statul maghiar un veritabil cap de pod în flancul Uniunii Europene. Și de când a apărut pandemia, naționaliștii au lăsat-o mai moale cu defilările comemorative pe la Sf. Gheorghe și Miercurea Ciuc, chiar unul dintre liderii naționaliști, George Simion, copreședintele AUR, a ieșit cu o declarație în care specifică faptul că îl admiră pe Viktor Orban.

Stai așa că m-am blocat. Până mai ieri, Statul Ungar și etnicii maghiari săpau la fundamentul Statului Român, și acum suntem prieteni. Sau acum lupta conjugată se dă împotriva Europei. Prin activități subversive de sabotarea campaniilor de vaccin și prin comportamente eurosceptice.

Totuși, de ce naționaliștii nu-i urăsc pe ruși? Pentru că în memoria colectivă, după primul război mondial, cizma roșie a stat bine înfiptă pe teritoriul României, în plus, am și plătit despăgubiri grele imediat după încheierea conflagrației mondiale. În plus n-am auzit unul să condamne intervenția trupelor rusești în Kazahstan. Ba dimpotrivă, a fost chiar salutată. Chiar pe asta nu o înțeleg. Și mai mult decât atât, mișcarea naționalistă e promovată la nivel de imagine de site-urile promoscovite, ca de exemplu Sputnik. Stă Rusia la rădăcina naționalismului neaoș?

Și mă opresc pentru concluzii.

Deși nu-l vedem, suntem într-un plin război. Război economic. Rusia se teme de bunăstarea popoarelor din coasta ei. Să ne imaginăm cum ar fi o Românie prosperă, cu un PIB la nivel European. Cum ar fie ea un leader zonal, o putere economică și politică. Cum s-ar uita regimul Putin la noi. Dar la statele baltice? Cum s-ar uita rusul în portofel și l-ar mai înjura pe Putin și pe oligarhii ruși. Pentru că Rusia nu face altceva acum decât să câștige timp și să își îmbogățească oligarhia pentru implozia economică și socială care va urma acolo. Și când într-adevăr își vor deschide granițele pentru adevăratele investiții ale fondurilor de investiții, atunci se tem că vor rămâne de căruță, ei neavând capacitate investițională.

Și cum, lucrurile în marea finanță sunt ca la Monopoly, la finalul jocului tabla aparține unuia singur. Aceluia cu resursele financiare cele mai multe, și bine organizat.

Și Putin și Rusia știu asta. Și singurul lucru pe care-l pot face este să agite spiritele în occident, sponsorizând financiar și ideologic curente care afectează social și economic. De fapt câștigă timp pentru a amâna propria implozie.

Cât despre curentele naționaliste, acestea cu siguranță în România vor ajunge la guvernare. Acolo unde vor afla că tonul în materie de guvernare în România se dă la Bruxelles și la Washington. Și în acel moment curentele vor intra pe o pantă descendentă.

Fiecare generație cu naționaliștii ei.

Avem nevoie de naționalism isteric? Nu avem nevoie. Pentru că din el noi nu avem absolut nimic de câștigat.

Vom ajunge vreodată națiune? Mă îndoiesc. Pentru că e nevoie să investim serios în cultură și educație, și nu are nimeni interes să facă asta.

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *