Și până la urmă cum rămâne cu conflictul din Ucraina?

Încep cu concluzia. Nicicum! Cât de mult ai vrea să teoretizezi și să însumezi argumentele, zilnic se mai întâmplă câte o neîntâmplată și calculul ce părea bun ieri, astăzi e perimat.

Dar cum se vede finalul conflictului? Ce posibilități reale de finalizare există acum?

Greu de precizat.

Ucraina primește armament din partea statelor occidentale pentru a crea echilibru pe front. Și armamentul livrat e suficient pentru a crea probleme armatei lui Putin, dar insuficient pentru a asigura victoria Ucrainei. Calculele cancelariilor occidentale arată cam așa, din ce miros eu. Nimeni nu vrea nici să-l învingă, dar nici ca Putin să învingă. E ca într-un meci de box, în care Ucraina administrează lovituri, dar nu decisive, pentru că nu are cu ce, dar nici nu primește lovituri decisive. Și Rusia, oricât s-ar chinui, face la fel. Ține mijlocul ringului, în sensul că are inițiativa, dar loviturile sunt moi, imprecise. Se toacă efectiv unul pe celălalt așteptând gongul de final.

Există în acest conflict un soi de principiu al rezistenței care îl împiedică pe Putin să marșeze triumfalist spre victorie, orice ar însemna această victorie pentru el, tocându-i efectiv resursele disponibile. Un fel de malaxor din care Putin nu va ieși câștigător, și care în același timp prelungește conflictul și îl lasă fără resurse. De parcă toată lumea așteptă ca Moscova să se plicisească și să plece de capul ei de unde a venit.

Dacă ar fi un meci de fotbal fără orizont temporar, aș spune că Ucraina e maestră la trasul de timp, nevrând nici să ia gol, dar nici să marcheze decisiv în poarta Rusiei.

Toată lumea ovaționează din tribune prestația guvernului de la Kiev în așteptarea unei lovituri de stat care să-l scoată pe Putin din cărțile puterii și să-l depună pe catafalcul istoriei.

În punctul acesta există două posibilități mari și late, și vreo câteva mici și înguste.

Prima posibilitate e aceea să-l mulțumească pe Putin cucerirea regiunii Donetsk, pe care să o anexeze Rusiei. Și instalarea unei granițe-front acolo. După care să spună că e pământ rusesc și cine va atenta la pământ rusesc va lua o bombardea nucleară în căpățână.

Acest lucru ar fi un fel de pauză tehnică, pauză în care atât Rusia cât și restul lumii interesate va aplica principiul „ Sim vis pacem parabellum”. În sensul că se va înarma până în dinți pentru următorul episod de agresiune armată. Care va veni cu siguranță atât timp cât Putin sau Zelenski sunt la butoane.

A doua posibilitate e ca Putin să încurce ceaiul sau să stea prea aproape de o fereastră deschisă și să pice victimă propriilor lui apucături. Adică să meargă un pic forțat în exil pe lumea cealaltă. În cazul ăsta va fi o chestiune de săptămâni în care Rusia va intra rapid la negocieri și va întrerupe războiul, îi se vor ridica o parte din sancțiuni și va putea să exporte gaz și petrol, iar piețele își vor reveni rapid. Și aici, mare atenție, echilibrul fin între politicile expansioniste ale Federației Ruse, cursa înarmărilor, acceptarea Ucrainei în UE sau NATO, va fi menținut cu precizie chirurgicală. Pentru că Rusia a demonstrat faptul că nu dă doi bani pe politicile occidentale, pe suveranitatea teritorială a statelor, pe viața și integritatea propriilor trupe, sau pe sancțiunile occidentului care lovesc în rusul de rând.

Putin nu își permite să fie înfrânt în Ucraina. Zelenski nu își permite să piardă Ucraina. Putin a dat dovadă măsurii armatei sale, care a ajuns oarecum de râsul lumii, dar nu cedează. Zelenski a demonstrat faptul că Ucraina a ales bine, și că oarecum e un accident al istoriei exact cum e personajul pe care l-a jucat în serialul „ Slujitorul poporului”, personaj ce ajunge președintele Ucrainei printr-un concurs de împrejurări hilare.

Și totuși cum rămâne cu conflictul din Ucraina? Nicicum.

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *