Patimile lui Georgel – episodul I, partea a doua

Ante scriptum: vedeţi şi Jurnalul Jurnalului lui Georgel .

Mă tot trezesc din somn noaptea ud leoarcă că visez niște tâmpenii, cum că nu aş mai fi primarul de la Primaria Scripcaru, din Braşov, de mă ia groaza. Noroc că m-am obișnuit să pun o sticlă de coniac la piciorul patului, iau o gură mare și dorm la loc.

Se face în vis că stăteam așa de vorbă cu Coliban, dar io eram primar, nu el, și venea mascații și ne luau pe amândoi. Io ca io, că sunt mai obișnuit cu aştia că m-au mai luat odată de am dormit la beci o noapte și de atunci nu mai suport mirosul de varză la cazan şi buda turcească. Chiar turcii există, că io credeam că-s poveşti de Ispirescu. Ce hal de imperiu cu asemenea bude? Dar ăsta, Coliban, în visul meu începea să plângă, să se vaiete, făcea pe el de mirosea în dubă și pe camera la beci.

Nu mai știu de ce ne săltau mascații, dar visul ăsta se repetă aproape în fiecare noapte. Bine, io m-am obișnuit, știu exact când deschide mascații ușa cu bocancul, sunt pe relaxare, că am citit spoilerul dinainte,  dar Coliban săracu’, e surprins de fiecare dată. Și face numărul 2 pe el, de fiecare dată. Bine, chiar dacă sunt în momente de reculegere, Coliban tot numărul 2 rămâne.

Bă neterminatule la facultăţi ,zic, io la beci am mai fost, dar tu chiar așa, îți dai drumul pe tine de la orice? Că tu oricum n-ai înțeles că dacă nu faci măcar o noapte pe arest, nu ești politician de anvergură. Uită-te la natângul de Fru Fru Dunca.  Ăla o să ajungă politician când o să fiu eu la 666-lea mandat, număr cu noroc, de la şeful meu citire.

Bine, io acuma sunt muncit tare de gânduri pe care mi le fac în cap pentru că nu mai pot controla oamenii. Au început toți să se uite câș la mine că nu mai merge afacerile, e din ce în ce mai greu, și hahalerele astea visează numai bani. Bani și putere! Dacă le fac să fie bine, stă în gura mea și execută ce zic io, dacă nu, se uită urât și zice că are treabă.

Dar io vreau înapoi la primărie sau măcar să iau locul lui Adi la CeJeu. Să fiu eu căpitan de județ, vorba cântecului. Că mie îmi place să merg la țară, acolo sunt oamenii mai utili și stă și mă ascultă. Golanii și săracii și execută imediat ce le zic io că se uită la mine ca la lumina de la partid, care o fi ăla abureală de partid.

Acum, ce vreau să zic, și Coliban ăsta e așa de tăntălău și de naiv și ascultă orbește de Cioloș, de nu știe cum e treaba și își dă singur cu stângul în dreptul și-l înjură tot orașul. Dar nu așa, e ghem de prost ce e. Numai prostii face, de sar toți cu gura pe el.

Și când nu face prostii, nu face nimic, nici măcar nu ciordeşte din reflex.

Stă așa ca bolnavii și se uită pe pereți. Zici că-I cataleptic, Hopa. De unde dracu ştiu eu ce înseamnă cataleptic? De când nu mai sunt domn Primar la Primăria mea am început să citesc? Nu e bine, asta, cititul, îţi fleoşcăie instinctul de politician veros, asta, veritabil, de zoon politikon. Acu’ ştiu şi latină? De când ştiu eu latină? Eu nici limba română nu o prea stăpânesc, mă exprim mai mult prin gesturi. Gata, mă duc să număr câteva fişicuri de bani să-mi revin, că am în cap numai prostii – de exemplu mă gândesc la teorii irefutabile   privind etnogeneza poporului şi la transhumanţa ce inebranlabil mi-a inoculat conceptual ființa ce devine întru fiinţa ce sunt. Întru fiinţarea fiinţării nereprezentate în fiinţă ubicuă. Bă, ăstai Haidegger. …………….. Auleu simt că mă aflu într-un moment de catastază, ce reprezintă un moment de maxima intensitate ce precede o catastrofă.

Jale, devin cult. Şi boii culţi nu ştie face bani. Repede, la banii de la saltea.

Mi-am revenit, că mi-a zis mie oamenii mei din primărie că cică ColiBan are sincope. M-am uitat repede pe internet să văd ce e aia sincope că n-am știut. Mi-am revenit, clar ca o şpagă de la un contract pe banii publici.

Zic slugoii mei că cade așa absent de la discuții, se uită pe pereți, după care, când își revine nu mai știe ce a discutat. Și orașul se duce de râpă, pentru că nu știe să facă treabă, să dea o mână de lavabil, o mătură, o combinație. E prost tare! Şi a detasat-o şi pe Angelica, secretara, la un birou de useriste.

Dar asta e bine că io când o să mă întorc mă apuc de treabă, o iau de unde am lăsat-o și fac Brașovul frumos cu panseluțe, borduri și asfalt, ca să halească gâștele tot și să mă voteze.

Le promit că le asfaltez şi apartamentele şi să vezi veselie pe guşteri.

Și m-am dus la birou la Adiță, așa neanunțat, am intrat peste el, știam io că e acolo că am văzut mașina în parcare și am zis să mă duc până la el să-i zic vreo două vorbe. Că dacă sun înainte,  mă evită, zice că are treabă, la ciorbă nu vine, zice că e balonat sau că e la regim de buruieni vegane. Păi eu sunt din Buruieneşti, nu ştiu abureala cu buruienele?

Foloseam brusturele şi la igiena curului şi la mâncare. Nu neapărat în ordinea asta.

Bine, el nu m-a iubit niciodată pe mine, dar mă stimează într-un fel și am avut o relație bună. Eu îl sabotam pe el, el mă săpa pe mine, ce vremuri. Un Căncescu mai nătăfleţ.

Mi-e drag de el precum de copilul pe care nu mi l-am dorit niciodată.

Intru în birou şi i-am zis, zic io, Adi, cum facem noi doi că io vreau înapoi la primăria mea, că nu degeaba spunea tâmpitul ăla de Rinder ca sunt manager la SC Primăria Scripcaru SA. Că mă vrea lumea, că Coliban e slab ca un afiş expirat și face prostii, că ar fi bine pentru partid, că eu pot și vreau și am scăpat și de procese. Adi s-a dat așa pe scaun în spate, a luat mutra aia de inteligent, care nu-l prinde nici dacă se împiedică, cred că știa el ceva, bănuia că asta vreau să-i spun.

Și zic io la sentiment, Adiță tată, știi cine sunt, că am 16, hai 18 ani la primărie, pocnesc din degete și se întâmplă lucruri. Și am muncit tare și la partid. Și zice Adi, domnu George, că așa e bucălatul, mă respectă și mă ia cu domnu, deci domnu George, acum avem disciplină de partid, dacă vă vrea partidul, atunci vreau și io, să nu mă înțelegeți greșit, dar uite că io vreau la minister, și lumea vrea să merg io primar în locul lui Coliban. Dar io nu vreau la primărie, sunt sătul de primărie, dar nici la CeJeu nu vreau că m-am săturat de CeJeu. Dar acuma ce să fac? Păi ce să faci? Îți spun eu ce să faci. Mergem amândoi ca în 2016 de mână și îl rupem pe Coliban în două și pe toți și avem județul și Brașovul.

Dar Adiță nu și nu, că se mai gândește, că el vrea ministru la departamentul vrăjeală şi cobinaţii, că s-a săturat. A zis el una cu valorizatul dar deja nu mai auzeam că mi-a venit sângele în cap când l-am văzut așa. Mai zicea ceva în giboneza corporatistă cu asumarea integralității, cu feicubosfera negativă, cu haiducia mea imobiliară, ce este un ,,punct nevralgic”, despre agresiunea urbanistică pe care am provocat-o Braşovului şi mai pe tăcutelea mi-a sugerat – să o sugerezi tu, băi Adi cu Aeroportul tău Imaginar la care nu am dat un leu – că el gândește pe termen lung și lucrează după un plan, nu după o permanentă improvizație. Ţambalagiu de la ţară de văzu acuma şef.

Și m-am inervat de a început să mă supere stomacul, vedeam numai covrigi sărați cu sana în fața ochilor, de ăia buni, de la Chiricheş. Păi cum să mă refuze pe mine ăsta după ce l-am făcut om cu partid pe mână și l-am adus de la țară de acolo de la Râșnov?. Cum are el tupeu să îmi zică mie că mă refuză și că mai vedem. Și asta după ce îl rugasem să-l țină pe Costel Mihai pe acolo pe la CeJeu că a început micuţul peempist să latre de foame, și după câteva luni l-a dat afară din servici? Aşa se face la golăneală_ NU!

Păi băi Adiță, tu nu ști cine sunt io? Bă Adiță, dacă tu vrei primărie la Brașov, candidez și io independent și praf te fac de te trimit la Râșnov pe jos. Închid şi cursele de autobuz pentru tine.Ce crezi tu că nu știu io că te-ai înțeles cu Coliban să mergeți la alegeri de mână.

Păi de aia tace tot partidul când Coliban face numai tâmpenii, i-ai dat voie  lui ălălalt vice să mârâie un pic, și aia a fost tot.

Păi voi vă bateți joc de mine, bă nimeni în drum care sunteți. Ați uitat când veneați rupți de foame la mine să vă dau și să vă fac, și io ca un tată iubitor v-am dat de toate, v-am băgat și în traistă ca să aveți să duceți acasă la copilași, să fie bine. Cum adică PeNeLeu’ nu știu cum e deontologic şi alte prostii când io acolo am fost și sunt ca stâlpul. Nu mă dă jos nimica.

Pfoai ce m-am înfuriat!

Și mai sună și telefonul. Număr necunoscut. Hait! Răspund cu jumătate de gură. Cică hai bă noroc domn primar. Noroc zic și io. Bă, auzi, am și io pe cineva. Trimit la tine? Trimite, zic io. Da de la cine zice că vine, zic io, să nu se însemneze că habar n-am cu cine vorbesc. De la mine bă, am io o treabă cu …și nu pot să refuz. Bine, bine, zic io, dă-i numărul să mă sune.

Cu cine naiba am vorbit, nu știu. O fi fost Băsescu, da părea cam treaz amu, o fi fost Coliban, că ştie că io conduc, o fi fost Ciolacu sau Dragnea, frățiori de suflet,  o fi fost de la băieții cu rata la libertate. Habar n-am!

Uite așa sunt de necăjit și merg pe stradă la mașină, că am parcat la dracu în praznic că nu face prostu de Coliban parcări, ‘ tu-i trotineta lui verde și partidul, vede el ce pățește!

Mă duc să sparg un million de euro la păcănele. Vă salut guşterii mei şi să mă votaţi când o fi

 

Jorhe de Buruienesco

 

* ATENȚIE ! Acest text este un pamflet și/sau ficțiune și va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări reale este pur întâmplătoare.

** PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative.

*** SATIRA este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparență absurdă. 

**** FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

 

2 thoughts on “Patimile lui Georgel – episodul I, partea a doua

  1. Într-adevăr, prostia de sub Tâmpa este infinită, la toate nivelurile. Asta nu e pamflet, e realitatea de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *