Oare NATO ce spune despre faptul că terminalele GPL din porturile românești sunt controlate de Moscova? O fi bine, o fi rău? Dar de scurgerile de informații confidențiale?

Și dacă până acum nu ne-a ieșit bubă la gură de dezvăluirile care curg din noiembrie 2023 până acum, astăzi ne ocupăm de lipsa de implicare a Statului Român în legătură cu obligațiile asumate în fața NATO și a partenerilor strategici. Printre care și SUA! Cum ar veni suntem atât de deștepți încât numai gura e de noi. Noi fiind exact ca o capră râioasă. Cu coada pe sus.

Cu alte cuvinte, instituțiile Statului Român care și-au asumat o serie de obligații în fața celor de mai sus, promițând pe cuvânt de pionier că le vor aplica la virgulă. Nu chestii mari, MAJORE! Ca de exemplu România a promis că dacă joacă în Liga Mare cu cărțile pe masă, va dezvolta infrastructura critică și va investi în apărare. Mai clar, România s-a obligat în fața partenerilor strategici să dezvolte și să apere printre altele și porturile de la Marea Neagră și gurile Dunării.

Practic, din perspectiva NATO & SUA, porturile acestea trebuiau să se dezvolte pe trei direcții clare: economic, strategic și logistic. Și asta dat fiind faptul că e posibil conform scenariilor în lucru ca la un moment dat să ne învecinăm cu Rusia. Bine, asta într-un caz extrem de nefericit. Ori accesul Rusiei la gurile Dunării ar însemna faptul că Rusia devine stat riveran Dunării cu anumite drepturi date de tratatele internaționale. Ca de exemplu, Rusia fiind stat cu ieșire la Marea Neagră, pentru ea se aplică prevederile Tratatului de la Montreaux.

Ce zice tratatul acesta? Zice că în situații de conflict militar cu Turcia neutră, nici o navă de luptă aparținând țărilor beligerante nu poate traversa strâmtorile Bosfor și Dardanele, excepție făcând doar situația în care acestea se întorc în portul de plecare. De asemenea, pe timp de război, Turcia are dreptul să ia deciziile pe care le consideră potrivite și poate autoriza tranzitul oricărei nave.

Dar dacă ajunge Rusia stat riveran la gurile Dunării? Se mai aplică anexele tratatului de la Lisabona, respectiv liberul acces al capacităților strategice ale unui stat terț? Cum ar veni să invoce Rusia respectivul tratat fundamental al Uniunii Europene și să vedem pe Dunăre nave de război rusești? Mișto sau ce? Practic ar fi dreptul lor. Și atât ei cât și celelalte state cunosc aspectul ăsta.

Să sperăm că nu e cazul și să mergem mai departe cu obligațiile României față de partenerii strategici. Una dintre procedurile impuse la semnarea acordului de parteneriat a fost o reglementare cu privire la certificarea companiilor strategice românești cu certificat de securitate industrială și cu coduri Ncage. Scopul acestei reglementări este acela de a crea interconectivitate între prestatorii de servicii și operatori strategici pentru ca, în caz de conflict militar, să fie posibilă o conjugare rapidă a eforturilor de schimbarea a destinației anumitor linii de producție și pentru protejarea informativă. Guvernul a dat și o hotărâre în acest sens, cu numărul 585/2002. Cităm din articolul 2 – Prezentele standarde instituie sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, în concordanță cu interesul național, cu criteriile și recomandările NATO și sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice care gestionează astfel de informații.”

       Până aici bine și clar. Stați așa că acum aprindem fitilul.

O păsărică prietenă a redacției noastre ne-a ciripit că pe la Constanța e circ mare de tot. Pentru că e posibil ca la Biroul Vamal de Frontieră Constanța niște angajați să încalce prevederile GDPR, prevederile privind confidențialitatea și secretul de serviciu din Codul Administrativ, precum și niște dispoziții din Codul Penal privind divulgarea secretului profesional și a informațiilor secrete de serviciu. Nu că nu ne-a aștepta la asta având în vedere ce specimene leșinate după bani colcăie pe acolo. Dar practic ce s-a întâmplat? Păsărica ciripește că anumiți angajați ai Biroului Vamal cu acces la documentele unor importatori, sar peste reglementările legale care-i obligă să țină pentru ei ce văd prin facturile și comenzile importatorilor și oferă informații confidențiale altor persoane interesate.

Hai să vedem ce ar face niște băieți extrem de deștepți cu acces la aceste date comerciale. S-ar duce să negocieze prețuri și volume cu furnizorii respectivi cu scopul de a scoate concurența de pe piață. Dar stai așa, s-au scurs informații de la Vamă? Păi și serviciile ce păzesc?

Dar hai să speculăm un pic, doar vreo 30 de secunde și să facem o analogie scurtă, dar vioaie. Dacă tot se scurg, tot așa, informații confidențiale cu sume, cantități și furnizori, cam cât de departe e de chestia asta și scurgea de informații cu rute, încărcătură și cantități ale unor transporturi cu încărcătură strategică? Sau specială?  Ca de exemplu traseele navelor comerciale implicate în transportul de muniție sau echipament militar pentru Ucraina? Cine răspunde dacă ajung aceste informații la ruși? Tanti de la coada mopului?

Să facem o mică pauză aici. Simțiți și voi nevoia de reformă a serviciilor secrete în special și a instituțiilor de forță în general? Exact ca în Polonia? Pentru că ceea ce încercăm noi să demonstrăm este exact faptul că aflându-ne într-un război hibrid cu Rusia, suntem, din cauza lentorii sau relei voințe a instituțiilor statului, vulnerabili. Foarte vulnerabili! Și din cauza acestei vulnerabilități a sistemului, noi, România, suntem expuși exact rețelelor de crimă organizată transfrontalieră. Bine, să zicem că noi suntem neica nobody și nu contăm pe harta marilor strategii ale unora și altora. Pentru că n-am depășit brânză, mânz și viezure. În schimb suntem o ditamai poarta de intrare a importurilor din Asia către Europa. Și mai stăm și între Marea Neagră și Ucraina sfârtecată de război. Și acum se cam schimbă socoteala pentru că de asta sunt conștienți și partenerii strategici. Cărora, de frică să nu li se întâmple lor ceva, ne-au îmbrăcat în hainele alea bune, și ne-au pus la masa bogaților. Asta în ciuda faptului că suntem așa cum suntem. Bun, bun, dar cine ar avea să ne bage în țară GPL, uree, azot, motorină, ulei contrafăcut, atât comestibil cât și de uz industrial? Atât pentru comercializare în România cât și pentru Europa de Est, și posibil și pentru restul Europei? Păi rețeaua duce direct la Kremlin. Asta am demonstrat-o în mai multe articole apărute în publicația noastră – https://informatiabrasovului.ro/2023/11/13/mae-ceva-de-spus-procurorii-cautau-gpl-si-au-dat-de-uree-la-umbra-portului-constanta-creste-nestingherita-filiera-siriana/.

Dar să continuăm!

Ne aflăm în fața unei dileme! Pe de-o parte avem parteneri strategici care vor ca noi să fim mai puțin maleabili în fața amenințărilor la adresa democrațiilor consolidate și ca atare ne ajută, hai să spunem, să ne dezvoltăm. Ne-au acceptat atât în NATO cât și în UE, ne-au pompat fonduri europene, au făcut concesii. Cu condiția, sau mai mult, cu speranța, că vrem și noi acest lucru, să facem pasul de la vai de noi, la ceva mai bine. Pe cealaltă parte avem politicieni, care sunt vremelnici și care au promis, că doar acesta este rolul lor și instituții ale statului. Mai mult sau mai puțin publice! Băsescu se referea la instituții ca fiind statul paralel. Sau stat în stat, adăugăm noi. Instituții întemeiate, susținute și proliferate prin șpagă și cumetrii. Un sistem putred, coruptibil, interesat doar de propria bunăstare. Cum ar veni, avem bunăvoința partenerilor strategici și nesimțirea și căpătuiala instituțiilor mioritice.

Sistemul invariabil va interfera cu cel care dă mai mult! Simplu. E pe bani! Pe marea corupție. Pe „să moară dușmanii mei că eu am”. Visul românesc este apropiat de visul american, deosebirea e că ajungi să-l trăiești dacă ești bine înfipt în sistem. Nu în piața liberă.

Cunoscând această vulnerabilitate, rețelele de interese încearcă să-și adjudece felii mari din economia Românei. Cu dedicație specială pentru sectoarele strategice. Unele rețele de interese vor să facă afaceri legale. Altele, nu. Dar România ca membră UE și NATO cu astfel de vulnerabilități este exact o victimă sigură în fața marilor rețele de interese economice.

În altă ordine de idei dar neplecând de lângă subiect, ieri am fost la biserică, la slujbă. După slujbă, am fost invitați la agapă, că na, era hramul respectivei biserici. De curiozitate ne-am dus și noi să ne amestecăm în obște. By the way, peștele cu legume a fost superb, felicitări bucătarului. Și vinul, Dumnezeiesc!  Și în timp ce stăteam la masă cu obștea, ne-a atras atenția o doamnă cu vârsta între două vârste, nici frumoasă , nici urâtă, nici înaltă, nici scundă, nici slabă, nici grasă. V-ați prins voi. Și doamna zicea altei doamne care căsca un pic plictisită de subiect că a auzit de la un cumătru care e șoferul nu știu cui, pentru că atunci am scăpat o furculiță pe jos, că știe de existența unei astfel de rețele care îmbracă forma unui grup infracțional organizat și este compusă și din membri cu identități false. Hopaa, ce le știe enoriașa și ce clară e în explicații, zici că citește direct din „informări”. Diverse informări. Și mai zicea că rețea s-a constituit în jurul importului de GPL prin Marea Neagră. Și doamna zicea că pe teritoriul României, Bulgariei și Republicii Moldova activitatea e coordonată de un oarecare Boris Golovin, general GRU în rezervă, stabilit la Ghimbav, județul Brașov, împreună cu un oarecare general Voicu, șef al departamentului economic al Republicii Moldova ( n-am înțeles prea bine), coleg de academie militară și prieten cu Șoigu. Cum care Șoigu? Și a mai spus doamna niște tâmpenii, vă spun și vouă ca să râdeți, că chipurile în acest grup ar fi Omer Tetik, CEO Banca Transilvania, și el ofițer GRU, Rishat Sahin, fost administrator și unic acționar al Callatis Gas SRL, Tudose Andrei, administrator al Takida Terminal SRL, Frunză Viorel și Frunză Constantin, tată și fiu, Rodion Danylov, administrator Taki&Da PTE LTD, și Constantin Păpușoi, om coordonat de Medvedev Aleksy Alexandrovici, director Gazprom, rudă cu Alexandr Medvedev, fostul președinte rus. Careul de ași ar mai fi completat și de un oarecare George Scripcaru, despre care un anumit General Locotenent Sudoblatov s-ar fi exprimat că coordonează o rețea cominternistă din Carpați sub numele conspirativ „Sociologul” și o avocată. A mai pomenit și vreo doi politicieni de la vârf, dar nu le-am înțeles numele prea bine, că începuse să se cam bâlbâie de la vinuț și le spunea pe numele mic sub formă de alint.

Doamna a mai spus că Constantin Păpușoi deține mai multe identități false, el mai fiind cunoscut prin Turcia ca Murat Tekin, prin Ucraina ca Masiutkin Ihor și prin România ca Constantin Leonov. Ziceai că citește de pe ceva, jur, de unde atâta memorie? După care, doamna a descris cu lux de amănunte cum Păpușoi a achiziționat Callatis Gas fără notificarea Consiliului Concurenței și fără avizul Comisiei de Evaluare a Investițiilor Străine, deși obligațiile legale prevedeau acest lucru. Oricum în poveste mai apare și Salameh Nawaf – Alexandrion Group.

Nu ne întrebați detalii, companii și sume implicate doamna turuia ca o mitralieră. Dar la obiect. Inclusiv comisioanele băncilor implicate. Bine, noi n-am crezut nimic din ce a zis. Cum să credem așa ceva? De unde până unde? Dar așa sigură era doamna că ne-a luat cu fiori pe șira spinării. Când ne-am întors să vedem cine turuia povestea, ca să mai punem o întrebare, două, ghinion, doamna tocmai plecase. Chiar eram hotărâți să-i spunem că nu e posibil așa ceva, de unde până unde umblă liberi prin România foști agenți GRU cu grad de general, de unde au unii oameni identități false, cum să preia un amalgam de firme alte firme cu scopul de a importa GPL rusesc cu acte false și toate acestea fără notificarea Consiliului Concurenței și fără avizul Comisiei de Evaluare a Investițiilor Străine și să pună mâna pe sectoare strategice ale României?

Că doar avem servicii de informații. Care stau pe ei tot timpul? Care fac informări pe care le trimit mai departe organelor abilitate, care dau ordin să se intre cu mascați peste ei, să-i plimbe în cătușe, să-i ducă în fața judecătorului? Sau nu? Suntem un pic confuzi. O fi de la vin, o fi de la pește?

Mai bine le predăm direct cheile de la Cotroceni, să pună Frăția Siriană pe cine vrea ea președinte, că suntem varză. Ghinion, cum ar spune sasul în puținele clipe de nemuțenie. Eventual în pune pe Nawaf – Alexandrion, dacă tot vorbește lumea că are diplomă și grad. Și prim-ministru pe Mohammad Murad de la Phoenicia Group că n-am înțeles exact care e faza cu el și cu țigările, pe fostul ambasador al SUA, Adrian Zuckerman, la finanțe că am auzit , tot așa, imprecis și inexact, că știe cu bișnițăreala și vrea să facă un ban la pensie. Cică e moștenire de familie în cazul dânsului că tatăl lui știa cu valuta pe la Iași, de la scăpat Iliescu din mâinile miliției acum vreo 50 de ani. Cum care Iliescu? Ion Iliescu? Zis și kaghebită ambulantă?

               Încurcate sunt căile Domnului, important e să iasă profit!

 

#InformațiaBrașovului

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *