Atac furibund al companiilor rusești asupra economiei românești

Avem nevoie să reînființăm fosta direcție anti KGB din cadrul serviciilor secrete / Raport oficial CSAT – Spionajul rus în România urmărește infiltrarea printre refugiații ucraineni, penetrarea instituțiilor și a rețelelor de comunicații, culegerea de informații despre sprijinul pentru Ucraina/ Rușii au și companii private de …spionaj/ Activități de trafic de influență ascunse în spatele activităților de lobby și advocacy practicate pe teritoriul României de cetățeni americani

 

            Articolul de astăzi se bazează pe istoria recentă a României. Istoria aceea care nu este predată prin școli și care are nevoie de analize profunde pentru a înțelege subtilitățile momentului și ale personajelor.

Trei lucruri au marcat debutul anilor 90 în România care părea că pășește spre libertate, spre democrație și spre economie de piață.

Primul, evident, revoluția, resurecția sau răscoala care a avut loc în decembrie 1989. Nu analizăm ce s-a întâmplat atunci și ce forțe au contribuit la răsturnarea regimului. Lăsăm asta istoricilor care probabil vor ajunge la o concluzie mulțumitoare pentru creierele fierbinți care se tot frământă cu ce a fost atunci.

            Al doilea lucru care a marcat debutul anilor 90 a fost moartea violentă a Colonelului Trosca, în timpul Revoluției. Acesta conducea o unitatea specială Anti KGB care se ocupa cu operațiuni de contra – spionaj. Unitate care l-a deconspirat generalul Nicolae Militaru care în momentul deconspirării conducea Armata a II-a a Republicii Socialiste România şi era în plin avânt al carierei. Era însă un trădător şi avea să fie descoperit în scurt timp. Fusese cumpărat de serviciul de spionaj sovietic şi lucra de zor pentru ruși.

Al treilea lucru important care s-a întâmplat în ianuarie 1990 în timpul unei ședințe FSN (Frontul Salvării Naționale – forul conducător al României până la alegerile din mai 1990), a fost remarca unuia dintre membrii de vârf care a spus, parafrazăm, că e momentul ca cei de față să înceapă o acumulare sălbatică de capital. Adică să facă rost de bani prin orice mijloace și de oriunde, indiferent cum, pentru că vor veni zile când vor trebui să concureze cu capitalul străin.

Înțelegeam noi ceva din toate aceste treburi când stăteam cu ochii pe televizoare neînțelegând mai nimic din ceea ce se întâmpla în sfera puterii?

            Răspunsul evident e că NU!

În timp ce efectiv țara fierbea între plânsul morților și Lambada difuzată pe televiziunea națională, de altfel singura televiziune în acel moment, găștile de băieți ce aveau legături cu securitatea lui Ceaușescu și cu ceea ce însemna domeniul economic începeau să pună mâna pe toate mijloacele de producție și pe terenuri, să schimbe destinația fondurilor companiilor de import-export aflate în bănci și să devalizeze tot ce se putea devaliza.

Și acum, după 35 de ani, rezultatele se văd în felul următor – 35% din capitalul din România este de origine română. 65% din capital este extern. Asta înseamnă că din punct de vedere investițional, doar 35% din economie aparține entităților cu acționariat român. Și din cele cu acționariat străin, multe dintre ele sunt companii controlate de Rusia sau de servicii prietene Rusiei, sau offshore-uri cu acționariat fantomă care duce tot la Moscova.

E bine sau e rău? Nu putem răspunde la această întrebare. În schimb observăm cu România crește anual în termeni de produs intern brut și de producție industrială. Datele le aveți la un click distanță, explicate pe înțelesul tuturor.

Dar cum rămâne cu influența KGB-ului și a Rusiei în România și de ce era atât de importantă pentru unii dispariția Colonelului Trosca?

Explicăm imediat. Ceaușescu avea boală pe ruși deși punea în practică toate strategiile venite de la vecinul (pe atunci) de la răsărit. Și pentru că avea boală pe ei și era conștient că KGB-ul întotdeauna va conspira împotriva României, considerând-o nu numai o țară din zona URSS de influență, ci mai mult, un fel de republică satelit a URSS, a făcut tot posibilul să deconspire rețele de spionaj sovietice. Mai mult, pentru că sub Generalul Pacepa, securitatea ceaușistă dezvoltase un sistem de spioni acoperiți care efectiv furau tehnologie din vest, Ceaușescu vindea tehnologia către Uniunea Sovietică sau China, dorind cu tot dinadinsul să demonstreze că suntem mai mult decât o jucărie în mâinile marilor puteri.

Ceaușescu a avut ambiția de a demonstra că atât el, un biet cizmar cu patru clase ajuns dictator, cât și România, atunci o țară în curs de dezvoltare, o țară eminamente agrară, poate conta la nivel mondial. Costurile le cunoaștem! Generație de sacrificiu după generație de sacrificiu, foame, frig, boală și multe cartiere muncitorești cu betoane.

Într-o anumită privință Ceaușescu a intuit corect că Uniunea Sovietică și mai târziu Rusia, vor face tot posibilul să acapareze România, să o transforme într-o marionetă socială și economică. Ceea ce a făcut ca Trosca să devină indezirabil pentru regimul ce urma să conducă România la începutul anilor 90.

Dar să terminăm lecția de istorie și să vedem ce se întâmplă acum cu aceste chestiuni de spionaj în economia României în contextul agresiunii armate a Rusiei împotriva Ucrainei și a conflictelor din Orientul Mijlociu.

            Păi ieri ne-a rupt gâtul un articol de ziar cu titlul BREAKING Raport oficial CSAT. Ce a urmărit spionajul rus în România: infiltrarea printre refugiații ucraineni, penetrarea instituțiilor și a rețelelor de comunicații, culegerea de informații despre sprijinul pentru Ucraina”

link aici.

            Păi și ce zice raportul din articol? Păi zice cam ce scrie Informația Brașovului de vreo șase luni. Că Rusia e până în gât aici!

            Citat din raport vis-a-vis de implicarea serviciilor secrete ale Federației Ruse:

  • încercări de penetrare informativă a instituțiilor cu responsabilități în domeniul apărării şi securității, cu derularea de acțiuni pentru obținerea informațiilor de interes;
  • culegerea de informații referitoare la măsurile dispuse de România în contextul conflictului din Ucraina, privind exercițiile naționale şi multinaționale desfășurate, prezenta aliată pe teritoriul național, tehnica şi echipamentele din dotare;
  • penetrarea infrastructurilor critice de comunicații şi informatice;
  • subminarea, prin dezinformare şi propagandă a încrederii românilor în Armată şi aliați, în factorul decizional şi în capacitatea instituției militare naționale de a-şi îndeplini misiunile, prin derularea unor acțiuni asociate agresiunilor informaționale. ”

Adică spionaj. Din ăla nesimțit. Dar să continuăm.

  • creşterea numărului incidentelor militare
  • atacuri cibernetice de sorginte rusă
  • posibilitatea infiltrării serviciilor secrete ruse în rândul refugiaților ucraineni
  • exportul amenințărilor de criminalitate organizată transfrontalieră din Ucraina
  • posibile atentate sau acte de sabotaj împotriva transporturilor militare destinate Ucrainei ori a facilităților autohtone de producție de tehnică şi echipamente.

Cum ? Cine? Ce?

Păi nu o ardeam noi cu Vama Constanța, cu porturile maritime, cu GPL importat cu acte false, cu companii cu acționariat fantomă care încearcă să cumpere cu banii Moscovei diferite facilități strategice în ceea ce privește economia României?

O ardeam! Acum ne dau dreptate și cei din Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Fix in cot îi doare pe cei din Vama Constanța de servicii, de instituții ale Statului Român, de popor, de țară și CSAT. În schimb fac pace și prietenie cu companiile controlate de acționari arabi, moldoveni și ruși care fac importuri în afara legii.

Paranteză -nava Poseidon, mai vechea noastră cunoștință care plimba GPL rusesc cu acte de provenință Turcia, iar a apărut în portul Midia, unde a tras la descărcare la altă dană, chipurile au adus diverse pentru compania Chimcomplex. Aviz amatorilor.

Dar stați așa, să le mai dăm ceva de rumegat, că poate au nevoie și de informațiile acestea.

Prima. Am auzit cu toții de compania Lukoil. Companie care în România deține o rețea de benzinării și o rafinărie de petrol. Toate bune și frumoase. Dar ce nu se știe de Lukoil este că a construit și o armată corporativă ( firmă de pază). Lukom-A pe numele ei. Condusă de foști militari. De altfel, în Rusia, Lukom-A este cunoscut ca un refugiu al ofițerilor alungați sau ieșiți la pensie din FSB sau din armată. Presa rusă consideră firma de pază ca o agenție care spionează în continuare și rezolvă afacerile murdare în favoarea companiei petroliere.

Există indicii că aceste îndeletniciri nu se limitează doar la teritoriul Federației Ruse. Un articol din publicația spaniolă El Pais , de anul trecut, cita un expert de la Institutul Ucrainean pentru Viitor spunând că Lukom „a fost creat de agenți legați de KGB” și scopul său ar fi nu numai protejarea activelor Lukoil, ci și de „spionaj pentru stat”.

Directorul unei filiale a Lukom-A, și el fost ofițer al serviciului de informații rus, recunoștea într-un interviu că angajații agenției de securitate private colaborează strâns cu FSB cu care desfășoară acțiuni comune de instruire. Informații pe larg găsiți aici.

            Sună bine? Chiar bine de tot. E posibil să fim spionați și de aceste entități private dar surori cu serviciile secrete rusești?

            A doua. Ne uităm cu groază la ce încearcă Rusia lui Putin să ne facă, dar ne punem întreaga încredere în specimene venite și dinspre SUA, cetățeni americani care se pare că au fost recrutați indirect de ruși.

            Unul dintre specimene e chiar fostul ambasador al SUA la București despre care scriam faptul că …acesta, după terminarea mandatului a rămas să învârtă una și alta pe aici. Și pentru că a mirosit că e rost de bani grei și pentru că, nu-i așa, ca fost ambasador ai niște uși deschise. Gurile rele spun faptul că domn fost ambasador a prins ceva obiceiuri rele și se afișează cu niște personaje care umplu pagini întregi prin diferite dosare grele. Și că ar fi în niște anturaje ușor, hai să le spunem, dubioase. Dar extrem de bănoase. Totodată omul nostru ar transmite interlocutorilor faptul că ar cam umbla, respira și vorbi prin frumoasa noastră țară sub oblăduirea Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii. Numai că, dacă dai rapid un telefon acolo, la sediu, ți se răspunde că omul nostru ar cam vorbi pe nas și pe persoană fizică, și că e cam de capul lui pe aici. Legenda spune că ar cam fi în primul rând între cei care vor să controleze sistemul energetic al României, și băieții noștri cam iau de bună ce scoate pe gură Excelența Sa.” link aici .

            Alt specimen la fel de invizibil pentru autoritățile din România este Colonelul în rezervă David H. Carstens, veteran U.S. Army. Care se învârte prin România spunând că e rezident CIA. Bine, omul se ocupă de lobby și advocacy pe lângă companiile românești și străine, încercând să-și facă diferite intrări pe la, atenție, Consiliul Concurenței, ANAF și Vamă. Ba chiar, anumite surse ne-au indicat faptul că din când în când mai rupe și uși pe la ministere, acolo unde e primit cordial de demnitari de rang înalt ai Statului Român.

Numai că despre acest personaj ni s-a spus să „spunem” că nu are legătură cu CIA. Și că e cam de capul lui, reprezentând de fapt niște grupuri de interese care au în spate bani rusești și de prin Peninsula Arabiei, el folosindu-se de faptul că e veteran al U.S. Army și asociind în discuții și o apartenență oarecum neoficială la CIA. În plus, activitățile de lobby și advocacy pe care acest personaj le desfășoară se traduc în limba română ca trafic de influență.

Mai nou se pare că acest personaj s-a învârtit și pe la Cluj intervenind în achiziția de aparatură medicală destinată viitorului Spital Regional Cluj, punându-și la dispoziție cu generozitate agenda și având opinii despre anumite aparate, mai mult, contrazicându-se cu medici specialiști. Bine, noi știm că atunci când e de făcut niște dolărei, corpurile americanilor sunt diferite de cele ale românilor, ba chiar și medicina e diferită în Statele Unite față de România.

A treia. Nu-i așa că n-ați auzit de Mueen Al Shawish, zis și „Mimo”, unul dintre cei mai puternici dezvoltatori imobiliari din Giroc, județul Timiș? Nu-i nimic, vă lămurim noi. Milionarul de origine iordaniană a fugit din țară fiind căutat de Poliția Română. De ce a fugit „Mimo”? Păi cam are de executat niște pușcărie. Pentru ce? Păi pentru luare și dare de mită și pentru trafic de influență. Putem zice că este un infractor care și-a făcut plinul și a fugit ca să nu facă pușcărie. Dar cu cine e el mare prieten? Păi se pare că e prieten la cataramă cu Nawaf Salameh, fondatorul Alexandrion Group, absolvent al Colegiului Național de Apărare al României, un om deosebit de influent în România, proprietar al mai multor afaceri în România, dar și offshore-uri prin care se pare că exportă profiturile obținute în România.

Păi cum așa, ne fug valorile? Milionarii în euro care au dat o șpăguță?

            Partea bună în toate aceste lucruri e că suntem curtați. Toți au o problemă cu noi. Rușii lui Putin nu au somn noaptea pentru că România este curtată de SUA și primește fonduri de la UE. În plus crește PIB-ul ca nebunul și asta înseamnă cp ne dezvoltăm. Rusia nu vrea o țară dezvoltată în coasta ei. Cei care au exportat doar nenorociri pe peste tot pe unde și-au pus bocancul nu suportă democrație, dezvoltare…chestii de genul.

            În plus mai atragem și alte muște de peste ocean care s-au trezit că e rost de făcut un ban din activități de lobby și advocacy, prosteală și trafic de influență.

            Partea proastă la toată afacerea asta e că suntem infiltrați de ruși până în măduva oaselor. Ruși care încearcă să pună mâna pe mijloace fixe ale economiei noastre și care încearcă cu disperare să facă trafic cu mărfuri supuse embargoului. Și care fac tot felul de înfrățiri cu toate mafiile pământului posibile și imposibile, cu frății arabe, cu frățiile vameșilor, urmărindu-și scopul de a se opune dezvoltării noastre.

            Mai mult, au și influență politică, reușind să penetreze până la vârf partidele politice.

            Avem nevoie să reînființăm fosta direcție anti KGB din cadrul serviciilor secrete. E foarte clar că suntem în mijlocul unui război informațional, politic și economic cu Rusia.

            Avem nevoie să schimbăm tot ce însemnă serviciu vamal. Pentru că numai cine nu vrea nu trece mărfuri pe teritoriul României. Avem nevoie să impunem coduri Ncage tuturor companiilor care operează în porturile maritime și fluviale românești și companiilor care sunt mari contributori, sau ar trebui să fie mari contributori la bugetul de stat.

            Oricum a fost de foarte prost augur ieșirea reputatului Profesor Doctor Andrei Marga din Fundația Alexandrion pe motiv de lipsă de timp. Pe care e posibil să o interpretăm și în cheia retragerii ajutorului de către Grupul de la Cluj pentru Nawaf Salameh. Care ar fi vrut să facă niște chestii cu o anumită bancă din Transilvania. E posibil să urmeze și pe acolo o furtună cu anumite fonduri date și luate, primite și încasate. Cert e că GPL-ul nu mai face casă bună cu coniacul.

           

#InformațiaBrașovului

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *