Hipsterimea varsă fluvii de lacrimi în frunte cu edilul șef pe motiv că AMURAL își pune palma în dos și pleacă de pe plaiurile brașovene.

Mare nedreptate!

Băiețeii și fetițele ce răspund pozitiv și instantaneu la retorica lacrimogenă a lui Coliban, sunt vrăjiți de discursul oarecum trunchiat al acestuia, care ascunde un fapt. Problema AMURAL cu legea. Ori, onor USR, în campania electorală a promovat printre principiile care l-au adus spre nefericirea și dezamăgirea noastră la butoane, principiul respectării legilor din România. Legea fiind acea regulă de conviețuire socială care face diferența dintre un stat necivilizat, acolo unde domnește forța pumnului și a voinței unuia și altuia care își impune punctul de vedere prin dominare și violență, și un stat civilizat, care consideră inacceptabilă această abordare și solicită subordonarea cetățenilor în fața regulilor de conviețuire socială, denumite generic – „ Lege”. Sau „ Stat de drept”.

Dar în cazul acesta USR-ul tratează lucrurile cu ipocrizie și multă, multă manipulare. A opiniei publice. Ca să se scoată la vopsea după ce a „ pus-o” BIG TIME!

Se pare că minciuna, manipularea și trimisul opiniei publice „ pe fentă” fac parte din arsenalul politicianului de succes. Ce puțin la noi, aici, acasă la Miorița.

Dar hai să vedem cum se mai plânge Coliban în fața audienței. Utilizând pentru incapacitatea evidentă ( a lui și a partidului) de a „ face” lucruri, arsenalul atât de drag politicianului – greaua moștenire.

Citat din Coliban – „ Pe vremea lui Zeus, orice era posibil – printre altele, să primești spații pe ochi frumoși sau să construiești ilegal și să nu pățești nimic. Cultura brașoveană se plângea discret de subfinanțare și de asfixiere politică, fiind băgată în seamă doar în campanii electorale, pe modelul „veniți să pupați inelul și să facem poze și conferințe de presă, că poate primiți cadou turnuri și catacombe“. Cât despre consecințe, cu câinii de pază ai democrației dresați și în lesă, plângerile penale adunau praf.”

Comentariu. Absolut corect până aici. Tocmai acesta a fost motivul pentru care Coliban&Co. a primit „ cheile” primăriei Brașov. Pentru a evita pe viitor să se întâmple cele descrise mai sus, și pentru a scoate din miezul sistemului dovezi care să-i facă zilele negre lui George Scripcaru prin instanțe, și care să dovedească că primăria Brașov e a brașovenilor și nu confiscată pe persoană fizică. Remember domn Coliban? „ Lege”! Și „ ruperea” de metehnele unui sistem nenorocit.

Citat din Coliban –  „Birocratic, situația era încâlcită. Despre cum au ajuns „cheile lui Zeus“ la Asociația Amural, acum nu știe nimeni din Primărie. Despre cum a funcționat Festivalul Amural în anii anteriori, cu girul Consiliului Local, în aceleași spații în care acum funcționarii le spuneau că nu este posibil, din nou, mister.”

Comentariu. Păi măi nene, tu ne povestești că habar nu ai ce se întâmplă în primăria aia pe care o conduci? Situația e încâlcită? Descâlcește-o! De aia stai pe scaunul de primar. Cum au ajuns cheile la asociație? Cheamă Poliția și pune-i să investigheze! N-ai habar despre cum a funcționat Festivalul Amural în anii anteriori? Numește o comisie de anchetă, ajungi la niște concluzii și iei calea instanțelor de judecată dacă este cazul. Dar mie mi se pare că ai întins batista pe țambal și o lălăi fără partitură ca să ne ia somnul pe toți și să uităm. „ Lege”!

Citat din Coliban – „ După două luni de funcționare a BUM, consilierii PNL și PSD au început un adevărat război mediatic cu Amural.”

Comentariu. Nu cumva consilierii PNL și PSD au sesizat faptul că pe teritoriul administrat de către Coliban&Co. există o entitate juridică, în speță asociația AMURAL care folosește patrimoniul UAT Brașov fără nici un drept? Deoarece nu are nici un fel de aviz, autorizație sau contract cu Primăria Brașov care are calitatea de proprietar al spațiului respectiv? Și din folosința patrimoniului rezultă niște încasări? Adică au loc acte de comerț fără autorizare prealabilă, cu aromă ilicită? Cu alte cuvinte au sesizat un lucru contrar normelor legale în vigoare, și tu te plângi de asta? Că aici îmi cam dă cu virgulă.

Și nu, nicidecum nu este vorba de a vinde pătrunjel, borș și ouă la poartă într-un sat uitat de lume, ci de un act comercial neautorizat în ditamai centrul municipiului Brașov, România, Uniunea Europeană, în epoca progresismului USR-ist, căruia onor viceprimarul Flavia Boghiu îi făcea publicitate la TV, chemând oamenii să se culturalizeze.

Vezi tu, aici este marea problemă. Că tu, partidul, angajații primăriei Brașov, asociația AMURAL, știau că nu există autorizație de funcționare, și nici avize. Sau ar fi trebuit să știți asta. Și asta, asocierea asta nefericită, poartă numele de CÂRDĂSIE în limbaj de stradă. Sau în limbaj mai pretențios, apropiat instanțelor de judecată, tăinuire, favorizare, omisiune, complicitate.

Restul postării e un blablabla patetic pe care nu o să-l comentez ( că PNL, că PSD, că cultura în Brașov e pe catafalc și politicienii vechi o priveghează ca să o îngroape, că presa e aservită, rea, capricioasă și părtinitoare ).

Concluzie finală. Managementul USR-ist din primăria Coliban este defectuos. Coliban dovedește că pur și simplu nu poate controla instituția, nu are idee ce se întâmplă acolo și nu se poate concentra pe o viziune globală, integrativă asupra administrării Brașovului. Și asta se vede de pe Tâmpa.

Și asta spre uimirea noastră, a celor care l-am votat cu „ două mâini” ca să facă „ dreptate” și să dezvolte orașul.

„ Lege!”

 

Dan VÂJU

#InformatiaBrasovului

informatiabrasovului.ro

 

Postare lui Allen Coliban

 

„(In)cultură și plângeri penale.

Un reper cultural al Brașovului se închide. Brașovul a pierdut nu doar AMURAL, ci și Grădina Visssual

Lui George Scripcaru i se spunea „Zeus“.

Pe vremea lui Zeus, orice era posibil – printre altele, să primești spații pe ochi frumoși sau să construiești ilegal și să nu pățești nimic. Cultura brașoveană se plângea discret de subfinanțare și de asfixiere politică, fiind băgată în seamă doar în campanii electorale, pe modelul „veniți să pupați inelul și să facem poze și conferințe de presă, că poate primiți cadou turnuri și catacombe“. Cât despre consecințe, cu câinii de pază ai democrației dresați și în lesă, plângerile penale adunau praf.

BUM a fost un concept fain. Răzvan Pascu, Carmen Zmaranda, Flavia Stamate și ai lor au transformat o zonă insalubră într-un spațiu expozițional modern, proiect finanțat de AFCN și, ulterior, premiat.

Birocratic, situația era încâlcită. Despre cum au ajuns „cheile lui Zeus“ la Asociația Amural, acum nu știe nimeni din Primărie. Despre cum a funcționat Festivalul Amural în anii anteriori, cu girul Consiliului Local, în aceleași spații în care acum funcționarii le spuneau că nu este posibil, din nou, mister. Despre neluarea în evidența patrimonială a catacombelor timp de ani de zile, tăcere – am reușit să încheiem formalitățile vara trecută, mergând apoi pentru reglementarea BUM în Consiliul Local, unde a picat cu votul PNL și PSD.

După două luni de funcționare a BUM, consilierii PNL și PSD au început un adevărat război mediatic cu Amural.

Deși problema a fost în curtea sa în tot acest timp, serviciul SAPUC fiind cel care se ocupă cu administrarea patrimoniului, viceprimarul PNL a pretins că nu a știut și nu s-a abținut să amenințe cu plângeri penale. Cum era și firesc, am schimbat conducerea SAPUC și i-am retras viceprimarului PNL atribuțiile în acest domeniu.

AMURAL a primit finanțare anul trecut prin ghidul de finanțare pentru proiecte culturale independente, care a avut o alocare record pentru Brașov. Războiul a continuat – cu campanii agresive în presa locală și de la microfonul Consiliului Local, cu referiri precum „fapte penale“, „Asociația Amural și evenimentele sale așa-zise culturale“. Din Festivalul Amural consilierii PNL și PSD au înțeles doar „imagini explicite, cu tentă sexuală în cadrul unui Festival cultural de amploare“. Asta după ce, timp de 7 ani, Festivalul Amural a fost un eveniment de referință, organizat cu girul Consiliului Local și cu care Brașovul s-a mândrit.

Festivalul și BUM nu au fost singurele proiecte ale Asociației Amural care au avut de suferit. După ce au salubrizat un spațiu industrial și o grădină plină de bălării și le-au transformat în spații culturale, de care Brașovul avea nevoie și care au funcționat ani de zile, a fost de ajuns telefonul unui politician local pentru a fi somați (de către o instituție de control) să închidă de azi pe mâine.

Există o luptă surdă în plan local a PNL și PSD cu cultura independentă. O luptă vizibilă, dar prea puțin taxată. O luptă care cuprinde etichetări precum „useriștii ăia“, în contextul în care, de la microfonul Consiliului Local, au fost solicitări explicite de a fi aprobate parteneriatele pentru evenimente doar după ce organizatorii vin cu statutul și cu lista membrilor – „să vedem noi cine e în spate“ (oare nu sună asta fix a acordare discreționară a banului public?). O luptă care a continuat cu tăierea unui milion de lei din bugetul propus pentru proiectele culturale independente de anul acesta, după ce anul 2021 a fost cel mai bun și mai activ în privința agendei culturale. O luptă care a devenit și mai clară după ce PNL și PSD au votat în Consiliul Local o prevedere ilegală – ca evaluarea proiectelor culturale să fie decisă de o majoritate politică și nu de experți independenți. Pentru acest din urmă punct am reușit să conving Consiliul Local asupra reparării ghidului și a importanței credibilității întregului proces. O luptă care ascunde un joc de putere simplu, care ne arată că deși Zeus a plecat, metehnele sale au rămas în majoritatea PNL și PSD din Consiliul Local și că doar legea și presiunea publică pot duce, pas cu pas, spre normalitatea pe care ne-o dorim și de care Brașovul are nevoie.

Apelul pentru finanțarea proiectelor culturale este în curs. Mi-ar plăcea să văd iar AMURAL pe lista proiectelor depuse spre evaluare. Le înțeleg dezamăgirea și furia, am împărțit în ultimii 5 ani sentimentele oribile pe care le provoacă lupta cu sistemul și postura de țintă pentru împroșcatul cu lături.

Aș fi vrut să fie mai simplu, aș fi vrut ca schimbarea politicienilor și a aparatului administrativ să se producă mai repede – fiecare zi este, însă, un pas pe drumul acesta. Lupta continuă și, în acest context, sper ca lupta Amural să fi luat doar o pauză, cât proiectele lor să revină mai ample și mai frumoase, într-un oraș care să le fi dus dorul și unde spectrul politic și administrativ să fi învățat să le prețuiască.

Mulțumesc, AMURAL! Și „Pe curând!“